Stă în fața ta un copil. Și fără absolut nici un sentiment de vină sau incomoditate te privește direct în ochi. Se uită lung și convingător. Nu vrea să îți spună nimic. Simplu te analizează. Același copil într-o altă atmosferă decide să recite o poezie sau să întreprindă niște acțiuni care îi fac pe maturii din jur să se simtă incomod.
Toată această libertate în gândire și acțiune e până la un anumit moment din viață, până la perioada când vin cu mare fast educația și cei șapte ani de acasă.
