Omorând copilul…

Share Button

Astăzi ești mare. Și ești convins că îți poți permite multe. Atât de multe încât îți scapă cel mai important detaliu – cel de a mai fi copil oratorcopil.

Nu vârsta, nu obiceiurile și nici măcar visele. Atitudinea!
Asta e ceea ce ne lipsește, acea stare și comportament de suflet.

I-ai prins vreodată privirea fixată pe cineva, determinarea de a intra într-o încăpere sau de a spune o poezie?

Și nu contează părerea celor din jur. Cum nu are nici o importanță pentru el și faptul că „nu se poate”.

Copilul din noi e starea care ne permite să ne atingem scopul fiind mânați de dorință.
Copilul din noi este curajul de a ieși în față și a ține un discurs din dorința de a împărtăși o emoție.
Copilul din noi este ceea ce pare că mișcă lumea, de cele mai dese ori.

Dar timpul trece și odată cu el avem parte și de cei „7 ani de acasă”. Regratabil e faptul că se încurcă educația cu „cioplitul”. Iar diferența e colosală între a-i  spune că nu se poate să facă ceva și a-i explica ce s-ar întampla dacă va acționa în acest fel.

Ce se întâmplă? „Ciopliți” fiind, ajungem maturi și fără inițiativă, cu rușine de a sta pe o scenă și cu dorința de a bate în retragere atunci când defapt trebuie să mergem în atac.

Nu căutăm vinovatul. El nu există. Responsabil însă e fiecare din noi. Pe de o parte pentru că „omorâm” involuntar viitorii oratori prin stilul în care educăm copii uneori. Pe de altă parte, pentru că atitudinea e ceea ce ține de noi și cu ajutorul ei putem livra discursuri memorabile.

Și mai există „Fenomenul Vitali”, despre care vorbim în detalii la trainingul PUBLIC SPEAKING – Cum să fii un orator convingător, din 11 iunie.

Permite-i copilului să trăiască veșnic!

Share Button
1737 Total Views 1 Views Today