Ladies first

Share Button

„În spatele fiecărui bărbat puternic stă o femeie”,spunea o vorbă înțeleaptă. Iar in spatele unui preşedinte stă soția acestuia.

Mai în glumă, mai în serios, devenim martorii luptei titanElor. Și vorbim despre soțiile canditaților la președenția Statelor Unite ale Americii.

Una este albă, cealaltă de culoare. Una vine dintr-o familie prosperă, cealată având rădăcini cu venituri mai modeste. Prima este o casnică ce a crescut cei 5 copii, cealaltă, pe lângă faptul că e mamă a 2 fete, se poate mândri cu un CV de invidiat.

Dar sânt câteva lucruri ce le aseamănă pe cele două doamne. Printre acestea ar fi abordarea discursurilor în fața alegătorilor la cele două conferințe în susținerea soților.

Considerate drept avocați ai propriilor soți, doamnele noastre totuși au ținut discursurile în primul rând în calitate de mame—primele  mame ale națiunii.

Într-o țară cum e SUA, în comparație cu alte state de pe glob, nevestele candidaților sunt un atu în lupta pentru Casa Albă.  De ce sunt atât de importante aceste discursuri ale „primelor doamne”? Pentru că anume în aceste cuvinte poporul așteaptă să descopere partea ascunsă a celui pe care urmează să-l voteze. Exemplu poate servi un moment când Michelle Obama a fost rugată să spună un secret despre soțul ei, iarea a declarat: „Soțul meu este un foarte bun jucător de poker”.Și, desigur, pentru că anume soțiile sunt cele care pot da conturul necesar imaginii soților. Acest lucru se întâmplă în discursul ce îl susținea Ann Romney, încercând să „umanizeze” imaginea soțului care este perceput ca o persoană rece și distantă.

În ambele discursuri urmărim totuși tendința de a vorbi despre altceva decât politica.Și anume, de a spune cât mai multe lucruri, situații și întâmplări din viața personală, din ceea ce se trăiește în familie, despre greutățile prin care trece orice cuplu. Iubirea a fost laitmotivul ambelor discursuri, repetat de 13 ori de Ann Romney și de 14 ori de Michelle Obama.

Este bine punctat și un truc al influenței, care presupune dorința publicului de a regăsi în vorbitor un „unul dintre noi” care a luptat și a ajuns pe culmile succesului. Pentru că oamenii iubesc poveștile și eroii acestora, discursurile celor două doamne au avut același curs, un început de viață plin de greutăți care, cu multă muncă și dorință, a dus la rezultatele mărețe.

Probabil e de prisos mențiunea că publicul țintă a celor 2 discursuri e oarecum diferit, Ann având ca simpatizanți clasa socială de la mediu în sus, în timp ce cuvintele doamnei Obama băteau în emoțiile celor de clasa medie și a celor săraci. Un mic detaliu la care am atras atenția a fost decorul din spatele celor 2 vorbitoare. În timp ce Ann avea în spate, într-un design drăguț (dar care spunea subtil și despre niște gusturi ale bogătașilor), aranjate niște fotografii ce susțineau discursul său de „umanizare” a soțului,  Michelle nu era acompaniată decât de un ecran mare ce îi reflecta  fața.

Chiar dacă actuala primă doamnă de la Casa Albă avea mult mai multe a spune despre succesele soțului acesteia în politică și despre realizările ei, dânsa alege să ducă discursul pe tărâmul familiei.

Pe lângă diferența de vârstă de 15 ani mai putem observa și experiența de vorbitor în public ce o avantajează pe Michelle și îi dă acesteea niște puncte în plus față de contracandidata ei, dar și față de sine însăşi- Michelle cea de acum 4 ani.

Gesturi bine puse la punct, privire ce cuprinde, voce care înduioșează. Toate stau la locul lor. Doamnele au venit cu temele pregătite.

Și pentru ca acest articol să fie susținut prin probe, mai jos puteți găsi cele 2 discursuri spre comparație, iar în calitate de bonus și discursul doamnei Obama de acum 4 ani, pentru o altă comparație.

 

 

Mi-aș dori într-o bună zi să ascult discursurile bărbaților în susținerea doamnelor. Între timp, foarte întâmplător am dat de cuvintele unui „critic” al temei, om din internet:

„Indiferent de valoarea candidatelor,  femeile nu ar alege niciodată o femeie. E studiat faptul că nimic nu dezgustă mai mult o femeie decât o alta femeie care se crede (indiferent dacă este sau nu) mai deșteaptă și mai potrivită pentru o funcție superioară. Să fie invidie, spirit exagerat de competiție sau pur și simplu părerea intrinsecă fiecărei femei cum că ea este cea mai frumoasă și mai desteaptă?”

N-o să mă pronunț nici PRO nici CONTRA. Pentru că istoria le așează pe toate la locul lor.

Oratorie placută!

PS: Pentru cei curioși care, poate, se întreabă de impecabila memorie a vorbitoarelor. Era acolo în fața doamnelor un prompter. Pentru că sunt prea mari emoțiile și e prea mare responsabilitatea încât să te poți baza doar pe memorie.

Crezi că ar fi interesant prietenilor?

Împarte!

 

Share Button
993 Total Views 1 Views Today