În cât timp?

Share Button

Nu durata, ci esența discursului îi oferă valoarea pe care dorim să o perceapă publicul.

Pornind de la aceste cuvinte aș dori să discutăm astăzi despre time managementul  unei prezentări. Această noțiune presupune încadrarea oratorului în timpul propus pentru aflarea pe scenă sau transmiterea mesajului către ascultători.

În cadrul evenimentelor cu o agendă bine structurată fiecare vorbitor are stabilit un timp anume pentru prezentare.

Dintre lucrurile care ne vor ajuta în antrenarea unui bun time management al prezentării:

-Repetiția de acasă trebuie să fie făcută în întregime pentru a putea cronometra timpul complet și real al prezentării.

-Timpul acordat prezentării trebuie să constituie 80% din totalul timpului oferit aflării pe scenă. Celelalte 20% se vor completa în fața publicului cu ideile ce ne vin spontan sau completările ce tindem să le facem la moment.

-Un dispozitiv care se va afla în fața noastră și va indica timpul, ne va ajuta mult în orientare.

-De asemenea, despre durata timpului sau expirarea acestuia poate sa ne anunțe unul din participanții din primele rânduri, cu care am stabilit un contract la început de eveniment, sau unul din organizatori, printr-un semn de ridicare de mână sau de cartonaș.

Se întâmplă și situații în care suntem parte a unei liste de vorbitori, fiind undeva la mijlocul acesteia, iar vorbitorul precedent a avut discursul peste limita timpului oferit. În astfel de momente suntem nevoiți să reducem din cantitatea informației pe care o prezentăm pentru a reduce odată cu aceasta și durata ei. Este important să avem grijă ca odată cu această reducere a informației să nu pierdem și esența prezentării. În cazul în care simțim acest risc, care în unele situații poate fi foarte mare, vom ruga organizatorii, fie să modifice agenda, fie să transfere prezentarea.

Una din cele mai întâlnite greșeli în timpul prezentărilor cu deficit de timp este ignorarea ,fie cu partea de introducere, fie cu partea de încheiere, sau, ce e și mai grav, cu ambele. Prima impresie, fară de care nu putem fi acceptați de către public la fel de ușor și sfîrșitul, care încoronează opera, sunt momente care nu pot fi ignorate în nici un caz. Remediul aici este simplu: reducerea informației din toate cele 3 părți (introducere, cuprins și încheiere) proporțional.

Dacă e să vobim despre discursurile improvizate (nunți, cumătrii, decernări,  zile de naștere etc), atunci aici situația e un pic diferită. În timp ce unii caută să spună cât mai puțin posibil, alții uită a se opri din vorbit. Iar elementul important în acest tip de discursuri este… bunul simț, inclusiv și cel al timpului. Cum spunea F. Bacon “Discursurile lungi ajută la fel ca rochia cu trenă în timpul mersului.”

Mai întotdeauna veți primi mulțumirea neafișată a publicului dacă durata prezentării va fi cu 10 minute mai puțin decât 5 minute mai mult. Iar cel mai bine, probabil, a exprimat acest gând într-o singură frază Saadi, spunând: „Nu-ţi plictisi interlocutorii, isprăveşte pînă la dornicul lor „Taci!”.”

Oratorie plăcută!

 

 

Share Button
827 Total Views 1 Views Today