Fuck the BAC!

Share Button

Cam ăsta este primul gând la marea majoritate a elevilor care trebuie să susțină acest examen. bac
Și asta e până în momentul în care ei vor realiza cât de mică este importanța acestui pas în viața lor reală, dincolo de ușile școlii.

Nu sunt nici teoretician, nici statistician, dar practica arată o chestie foarte interesantă: la tema Bacalaureatului, oamenii se împart în 2 categorii.

Primii sunt cei care NU au ajuns să îl susțină, fie pentru că au absolvit doar 9 sau 11 clase, fie au plecat la colegii, școli profesionale, fie… au fost dați afară de la școală.

A doua categorie sunt sârguincioșii, care au susținut bacalaureatul și și-au văzut mai departe de treabă în viață, mergând la facultate și unde i-a mai dus drumul.

Uitându-ne la rezultatele obținute în viața celor două grupuri de oameni, nu putem face nici o legătură directă dintre succesul obținut și fenomenul numit BAC.

Care este motivul pentru care se speculează atât de mult la acest subiect?

Realitatea dureroasă de care se ciocnesc zi de zi elevii, studenții și masteranzii, care nu au unde și cum implementa peste 70% din cunoștințe nu o vede nimeni. Sau cel puțin nu doresc să o vadă.

De ce? E simplu. Politicul nu are nevoie de prea multă educație, pentru că cei cu carte au prea mari aspirații. Iar ele „costă” bani, energie și alte tipuri de resurse suplimentare.

Făcând un apel către politic și îndeosebi pentru cei din ministerul educației, ar fi bine să cerem nu includerea sau excluderea camerelor de la examene sau a BAC-ului în general.

Problema e în calitatea cunoștințelor, în entuziasmul profesorilor-eroi rămași pe câmpul de luptă, fără muniții și cu un dușman, ireal de invins.

Problema e în investițiile făcute sau mai degrabă, lipsa acestora în educație. Subvenționăm cu milioane agriculltura, care nu generează mai mult de 16% din PIB (2015) și ne batem joc de un domeniu, care face toate 100% din resursa acestei țări.

Cu sau fără examene de Bacalaureat, cei care au un scop în a obține ceva în viață, fie el antreprenor sau manager într-o companie, vor ajunge la rezultatul dorit. Și faptul că au obținut 5 sau 10 la acel examen, nu va influența în niciun fel determinarea lor.

Ce e cu această competiție lipsită de sens, unde părinții au un instrument de comparație pentru odraslele lor, profesorii au o bâtă de a speria elevii și politica o tehnică de a manipula cetățenii?

Calitatea oamenilor din țara asta nu s-a schimbat după ce au picat 50% de elevi la BAC. Primim aceleași cunoștințe. Avem aceeași studenți, Angajăm aceeași oameni. De ani buni. Și așa va fi și în continuare.

Până într-o bună zi, ziua în care:

    • fiecare părinte va realiza că succesul copilului este în faptul cât de ager e la minte și cât de puține complexe are;

    • fiecare profesor va avea resurse și entuziasm să dea tot ce e mai bun din el, pentru a educa abilități și cunoștințe pentru viață;

    • fiecare politician va înțelege că e mai ușor să lucrezi cu oameni al căror IQ și EQ e la un nivel mai înalt, chiar dacă asta te impune și pe tine să crești odată cu ei.

Soluții? Sunt. Dorință? Nu prea. Și să nu spună cineva că nu au fost inițiative din partea noastră, mă refer la cei care, de mai mult de 10 ani bat pe la ușile ministerului, pentru a implementa programe suplimentare de dezvoltare personală în școli sau au venit cu sugestii de îmbunătățire a curiculei.

Mulți din cei care au început aceste inițiative atunci, astăzi sunt deja antreprenori de succes, viceminiștri, miniștri sau ne reprezintă țara pe la institiții din întreaga lume. Ei sunt cei care în acele timpuri, acolo în teren fiind, tineri entuziaști, au vrut schimbarea, au creat cluburi, organizații. Însă au fost singurii, neauziți. Și atunci…, și-au văzut de drumul lor.

Nu sunt nici PRO, nici CONTRA examenului de Bacalaureat. Sunt pentru un sistem de educație aplicabilă, ajustată la necesitățile cotidiene, în urma căreia ies oameni mai încrezuți în sine, cu mai multe cunoștințe și abilități și care sunt mai fericiți în viață!

 

Share Button
1681 Total Views 2 Views Today