Diagnosticat incorect

Share Button

Stă în fața ta un copil. Și fără absolut nici un sentiment de vină sau incomoditate te privește direct în ochi. Se uită lung și convingător. Nu vrea să îți spună nimic. Simplu te analizează. Același copil într-o altă atmosferă decide să recite o poezie sau să întreprindă niște acțiuni care îi fac pe maturii din jur să se simtă incomod.diagnostic

Toată această libertate în gândire și acțiune e până la un anumit moment din viață, până la perioada când vin cu mare fast educația și cei șapte ani de acasă. Nimeni nu e împotriva celor “șapte”, dar uneori ei sunt 27 și toți în defavoarea acelui minunat și determinat boț de energie – copilul.

Sute de participanți la traininguri, zeci de antreprenori și manageri încearcă să ne convingă despre faptul că ei nu au făcut niciodată oratorie și au emoții când ies în scenă. Ei sunt mai mult decât siguri că bolesc de incapacitatea de a vorbi în public. Iar acest diagnostic a fost dat greșit, cu regret, de părinți, școală, universitate, societate.

Tot tipul de cărți de specialitate și experți în domeniu oferă instrumente cum să devii un bun orator. Tehnici și idei, exerciții și modele ce trebuie să le repeți ore în șir pentru a te învăța să faci primii pași în oratorie. De parcă acești pacienți nu am mai “mers” niciodată în viața lor.

E necesar să înțelegem, defapt, că noi ne reîvățăm a merge. Pentru că au fost timpuri în care nu aveam acele emoții negative ce ne-ar fi împiedicat să vorbim în fața oricărui public. Pentru că am fost pe așa numitele scene improvizate în copilăria noastră de mii de ori.

Dar a venit apoi ziua în care am fost diagnosticați cu “nu poți vorbi în public”. Și din acel moment ne tratăm de ceea de ce nu am fost vreodată bolnavi.

Capul sus! Oratorul din tine e încă viu!

Iar AICI poți să te convingi de acest lucru. 

Share Button
1479 Total Views 1 Views Today