Ciudatele bătăi

Share Button

Ele ne înalță sau ne coboară, ele ne motivează sau demotivează, cu ele prindem la curaj și din cauza lor putem renunța; pentru ele dăm tot ce avem mai bun din noi și după intensitatea lor ne apreciem munca, efortul și meritulaplauzele . Ele sunt energia ce ridică săli și stadioane, ce mișcă și pe cel mai puternic dintre vorbitori.

Dar pentru a avea parte de aceste aplauze, exact ca și în cazul primirii unui cadou, trebuie să le merităm și e la fel de important  felul cum le  primim și cum  mulțumim  pentru ele.

Există câteva reguli simple, care urmate fiind, vor spune despre dvs. faptul că nu sunteți pentru prima data pe scenă, iar oratoria e o plăcere ce o împărțiți celor din jur.

1.Încheiați prezentarea într-un mod  clar pentru public, cu un “semn de exclamare”. Publicul trebuie să își dea foarte ușor seama când e momentul pentru aplauze.

2.După ce au început  nu mai veniți cu oarecare comentarii, supliniri de informație.

3.Savurați-le. Nu e corect și etic să te întorci cu spatele celor care îți mulțumesc, iar aplauzele asta și sunt—o  mulțumire pentru efortul dvs.,pentru informație, inspirație și tot ce ați reușit să lăsați pentru  acel public (inclusiv transpirația J).

4.Plecați pe val de aplauze. E necesar să vă rețineți pe scenă exact atât cât valul lor e maxim. În momentul în care observați că valul scade, cu o privire plină de apreciere și un gest de mulțumire prin aplecarea ușoară a capului, mergeți în culise.

5.Pe parcursul prezentării, dacă sunteți aplaudat, nu vorbiți în aceste momente. În  majoritate cazurilor, ceea ce spuneți nu este auzit.

Dacă o imagine e mai mult decât o mie de cuvinte, atunci, iată ceva interesant:

Un exemplu de cea mai de durată manifestare a aplauzelor, ovațiilor chiar:
http://www.youtube.com/watch?v=J3Pl-qvA1X8

La fel aplauzele sunt cele care au schimbat istoria în multe cazuri:

Și da, recunosc că natura noastră, de pământeni a plaiului mioritic ne-a lăsat o amprentă serioasă la capitolul primirii de apreciere din partea celor din jur. Plecăm capul, vrând să plecăm cât mai repede din fața lor, în timp ce din interiorul nostru strigă o voce nebună: “Nu trebuie, nu, nu e necesar, nu am făcut cine știe ce…”.

Dar totuși, e meritul nostru! Savurați-l!

Oratorie plăcută!

Share Button
814 Total Views 1 Views Today