Toată lumea își dorește un secret prin care să poată avea un discurs convingător și o pastilă cu ajutorul căreia să scape de emoțiile în fața unui public.
Secretul este ascuns în cuvântul experiență.
Iar pastila se numește atitudine.
Regretabil că ambele ne par prea simple pentru a le lua în serios.
În fiecare an tot mai multe companii de traininguri încearcă să își facă loc le această piață. Paralel apar și noi nume de traineri.
Piața de traininguri din Republica Moldova este în faza de adolescență.
Ceea ce lipsește cu adevărat acestui domeniu este o comunitate de traineri care să se dezvolte odată cu necesitățile clienților și să poată oferi o valoare pe măsura așteptărilor. Nivelul de pregătire a fiecărui trainer face ca mediul de afaceri și nu doar, să vrea să apeleze la serviciile acestuia fără să dorească să facă import de „creeri”.
Situația era următoarea:
Intru în magazinul unei stații peco. Întreb vânzătoarea, care vorbea calmă la telefonul mobil, dacă au ceva de mâncare. Fără să se streseze prea mult și să întrerupă în vreun fel discuția telefonică, îmi aruncă un simplu și sigur “Nu!”. Eu insist prin a întreba, poate totuși se găsește ceva? Ea deranjată de insistența mea, îmi mai spune odată: Vă zic, domnule, că nu avem nimic.
Clientul e REGE, zic unii. Și poate fi ceva adevăr în această afirmație. 
Dar în ultimul timp ce se poate observa este că REGE e vânzătorul.
Cum vă dați seama de acest lucru?
-El are un scenariu după care trebuie să vorbească la telefon, dar decide că poate să o facă și fără.
-El are un număr de apeluri de efectuat pe zi și o mie de argumente de ce a făcut doar jumătate.
-El are o procedură anume după care e necesar să abordeze clienții, dar de fiecare dată clienții sunt abordati exact în dependență de dispoziția vânzătorului.
Fie că sunt angajați, parteneri sau superiori, prestatori de servicii sau clienți, în fiecare zi mediul de business comunică.
Iar această comunicare determină rezultatele obținute și prosperitatea companiei.
Sunt vânzători care pleacă în teren să ducă o prezentare în fața unui public și se pierd asemeni unor copii mici care au uitat poezia.
Sunt directori severi și ambițioși care la prima interacțiune cu jurnaliștii sau acționarii se pierd în emoții.
Sunt antreprenori care la o discuție cu potențialii parteneri se incomodează să intervină cu un discurs ce le-ar permite sa obțină un contract valoros.
Astăzi ești mare. Și ești convins că îți poți permite multe. Atât de multe încât îți scapă cel mai important detaliu – cel de a mai fi 
copil.
Nu vârsta, nu obiceiurile și nici măcar visele. Atitudinea!
Asta e ceea ce ne lipsește, acea stare și comportament de suflet.
I-ai prins vreodată privirea fixată pe cineva, determinarea de a intra într-o încăpere sau de a spune o poezie?
Și nu contează părerea celor din jur. Cum nu are nici o importanță pentru el și faptul că „nu se poate”.